can te dismetaé da ‘ndà pa’l mondu
parché i to an ta pésan un zichén,
can ti te capiré che ‘n fond’in fondu
pa’i senza dénci bon l’é anca ‘n süpén,
can föa dàa to fenèstra a l’è tütt bèll
dumà parché ‘l Signui ta fa ‘idé pü,
cand’i balìti i faràn mia rabèl
parché … se’ sturna, anca se i uègi hin dü,
chèl dì, te saré non lì da par ti,
perdüa tra i sògn e tüta magunénta,
a parlà cunt’un gàtu ‘nsementì
di to magàgn, trist’e anca scunténta.
Chèl dì ai quatr’ùi, puntüài ‘me n’urelògi,
a riarèm, par fàti cumpagnìa,
cunt’ul bastòn par tegnì sü i ginögi,
a scaldìna e ‘l scialètu suevìa.
‘Na partidèla a i carti e ‘l tempu al pàssa,
un discu da Sciopèn e ‘n bicerén;
pö, tant “TE SE REGORDI ? ”, a vùsi bàssa.
In fén di cönti, la m’è ‘ndèi anmò ben …